Amintiri din Bethleem

În luna mai, când am fost în pelerinaj în Țara Sfântă, am vizitat și locul unde s-a născut Hristos. Cum azi e a treia zi a Sărbătorii Nașterii Domnului, vreau să rememorez cele văzute în locul unde, cândva, a fost ieslea cea sfântă.

Locul ieslei a fost găsit de Sfântul Justin Martirul, în secolul al II-lea, și a fost preamărit de Sfânta Elena, în anii 320, prin construirea primei biserici deasupra lui. Începând cu anul 530, Împăratul Iustinian cel Mare a completat constructia dându-i forma pe care o are astăzi.

Clădirea, imensă, a Bisericii Nativității, conține, biserica propriu-zisă, unde se află grota Nașterii Mântuitorului, și trei mănăstiri, una ortodoxă, una armeană și una catolică. Iată grupul pelerinilor români, însoțiți de părintele Cristian Trandafir, apropiindu-se de biserică.

Imagini din corpul principal al bisericii:

Ne-am închinat la Icoana Maicii Domnului Bethleemita, cunoscuta ca fiind singura icoană în care Maica are un zâmbet pronunțat (de obicei zâmbetul este abia schițat). Icoana îmi e foarte dragă, pentru că Maica Domnului pare foarte fericită (desigur, datorită micului odor pe care îl poartă în brațe).

Apoi am stat la coada, destul de mare, a celor care așteptau să intre în grota nașterii.

Iată momentul în care membrii grupului nostru au început să intre în grotă:

În grotă am stat foarte puțin, pentru că erau mulți vizitatori, așa că nu am putut lua decât o poza „mișcată”.

Adaug, pentru lămurire, o imagine luată de pe www.crestinortodox.ro

Locul nașterii Mântuitorului este marcat cu o stea de argint cu 14 raze, vegheată mereu de 15 candele aprinse. Se pare că steaua a fost donată de un domnitor român. Am dat Slavă Domnului că ne-a ajutat să ajungem să ne închinăm la locul nașterii Fiului Său, trimis pe Pământ ca să ne predea abecedarul mântuirii și apoi să sufere, pentru noi, răstignirea, prin care și-a asumat răscumpărarea păcatelor noastre. Pentru noi e de ajuns să credem în El și să îl primim în suflet ca Mântuitor.

În aceeași biserică, la subsol, am vizitat o altă grotă, unde se află osemintele pruncilor uciși de Irod în încercarea de a-l înlătura pe Iisus.

Nu am fotografiat chiar osemintele copilașilor, pentru că m-a întristat imaginea craniilor și oscioarelor mititele, și nu le-aș fi revăzut nicicând cu bucurie.

Rețin însă trei icoane din această grotă. Cele două de jos se referă chiar la episodul uciderii pruncilor.

O prezentare mai cuprinzătoare a Bisericii Nativității se găsește aici.

Un alt loc semnificativ pentru viața Mântuitorului și a Maicii Sale, în Bethleem, este așa numita „Grota Laptelui”. Aici se pare că a stat Maica Domnului după momentul nașterii și până a plecat, însoțită de Sfântul Iosif, în Egipt. Se numește Grota Laptelui pentru că Maica își alăpta Pruncul în perioada petrecută în grotă.

Intrarea în această mică biserică este străjuită de două statui în mărime naturală, reprezentând pe Împăratul David și pe Proorocul Ilie.

Coborâm o scară care ne duce în grotă.

O frumoasă icoană, cu Maica Domnului alăptându-l pe Hristos, ne întâmpină înăuntru.

În grota aceasta am simțit duh bun și dulce și multă pace în suflet. Desigur, locul este încă impregnat de iubirea Maicii pentru Fiu. Mergând acolo am primit și noi un pic din aceasta. Lăudată fie Maica Domnului, izvor de iubire!

O scurtă dar edificatoare prezentare video (în limba engleză) a Grotei Laptelui se găsește aici.

Lăsăm în urmă și Grota Laptelui și ne retragem spre hotel. Pe drum trecem pe lângă un atelier de sculptură în lemn, unde se lucra de zor la reprezentări ale Sfintei Fecioare (tradiția catolică), ale îngerilor, sau ale scenei nașterii Domnului. Mi-a plăcut tare mult acest loc, așa că l-am „luat cu mine” pe cardul de memorie al aparatului de fotografiat.

O mică scenă a Nașterii a ajuns și la mine acasă (cumpărată, ce-i drept, din Ierusalim, nu din Bethleem). Acum, în zilele Crăciunului e pusă la loc de cinste, în camera de zi.